Features

Obverse

Uncrowned portrait of King Edward VII right, legend around.

Script: Latin

Lettering: EDWARDVS VII D:G: BRITT: OMN: REX F:D: IND: IMP:

Translation: Edward the Seventh by the Grace of God King of all the Britains Defender of the Faith Emperor of India

Engraver: George William de Saulles 

Reverse

St. George slaying the dragon right, date in exergue.

Script: Latin

Lettering:
1902
B.P.

Engraver: Benedetto Pistrucci 

Edge

Reeded

După moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit și Împărat al Indiei. A ales să domnească sub numele de Eduard al VII-lea în loc de Albert Eduard – numele ales de mama sa pentru el[20]

A donat casa părinților, Casa Osborne din Isle of Wight statului și a continuat să locuiască la Sandringham.[21] Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn.

Eduard VII și Alexandra au fost încoronați la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple în vârstă de 80 de ani. Inițial, încoronarea lui Eduard a fost programată pentru 26 iunie, însă cu două zile mai devreme de această dată Eduard a fost diagnosticat cu apendicită. Operația a fost făcută de Sir Frederick Treves într-o vreme în care rata mortalității pentru apendicită era mare.[22] La două săptămâni după operație s-a anunțat că regele este în afară de orice pericol. Treves a fost răsplătit cu titlul de baronet [23] iar operația de apendicită a intrat în obișnuința medicală.

Eduard a renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat noi decorații, cum ar fi “Ordinul de Merit” pentru recunoașterea contribuțiilor la dezvoltarea artelor și științelor.[24] Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe și chestiunile militare și navale. Vorbind fluent limbile franceză și germană el a făcut o serie de vizite în străinătate iar vacanța anuală o făcea la Biarritz și Marienbad. Una dintre cele mai importante vizite în străinătate a fost vizita oficială din Franța în primăvara anului 1903 ca oaspete al președintelui