Antoninus Pius (138-161)
Aureus (7,27 g), Roma, 151-152 n. Chr. Av.: IMP CAES T AEL HADR ANTONINVS AVG PIVS P P, Kopf n.l. Rv.: TR P-OT XV – C-OS IIII / PAX (im Abschnitt), Pax mit Zweig und Szepter v.v., Kopf n.l. RIC III 216e, Calicó 1595 (stgl. Abb.). Attraktives Exemplar mit gutem Portrait.

Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (n. 19 septembrie 86 d.Hr., Lanuvium⁠(d), Imperiul Roman – d. 7 martie 161 d.Hr., Lorium⁠(d), Imperiul Roman) a fost împărat Roman în perioada 138–161. A fost cel de-al patrulea din “Cei cinci împărați buni”.

Fiu al consularului Aurelius Fulvus, Antoninus Pius s-a născut în Italia, la Lanuvium. A devenit consul în 120 și guvernator al provinciei Asia (134–135). A fost adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 și proclamat succesor la tron, cu condiția de a adopta la rândul său, pe Marcus Aurelius și Lucius Aurelius Verus. Spre deosebire de împăratul Hadrian, Antoninus Pius nu a părăsit niciodată Italia.

Politica sa internă se caracterizează prin atenția acordată administrației provinciilor, finanțelor statului, jurisdicției imperiale. Pe plan extern continuă activitatea de consolidare a sistemului defensiv al imperiului. Răscoalele antiromane din Bretannia, Mauretania, Egipt și Iudeea sunt reprimate de generalii săi. Într-o atmosferă de liniște pe plan intern și extern, Antoninus Pius sărbătorește în 148 cea de-a 900-a aniversare a fondării Cetății Eterne. Domnia lui a fost identificată cu apogeul dinastiei antonine și al întregului principat.